15 definiții pentru salepgiu salepciu salipgiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALEPGÍU, salepgii, s. m. Persoană care prepară sau vinde salep (2). [Var.: salepcíu, salipgíu s. m.] – Din tc. salepçi.

SALEPGÍU, salepgii, s. m. Persoană care prepară sau vinde salep (2). [Var.: salepcíu, salipgíu s. m.] – Din tc. salepçi.

salepgiu sm [At: GHICA, S. 677 / V: (înv) ~pciu, ~lip~ / E: tc salepci] 1-2 Persoană care (prepara și) vindea salep (5) Si: (înv) salepar (1-2).

SALEPGÍU, salepgii, s. m. Cel care face și vinde salep (2). Vină după mine în ulița salepgiilor. SADOVEANU, D. P. 78. Sînt și salepgii, pentru cei ce vor să bea. CAMIL PETRESCU, O. I 197. Din gura bolților, bragagii și salepgii, în cămăși de borangic... își strigau pe isonul de datină marfa. C. PETRESCU, A. R. 8.- Variante: salipgíu (CARAGIALE, O. II 75, FILIMON, C. 58), salepcíu (GHICA, S. A. 138) s. m.

salepgiu m. vânzător de salep: bragagii și salepgii arnăuți FIL. [Turc. SALEBDJI].

salepgíŭ m. (turc. salebci). Cel ce face saŭ vinde salep.

SALEPCÍU s. m. v. salepgiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

salepgíu s. m., art. salepgíul; pl. salepgíi, art. salepgíii (-gi-ii)

salepgíu s. m., art. salepgíul; pl. salepgíi, art. salepgíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: salepgiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salepgiu
  • salepgiul
  • salepgiu‑
plural
  • salepgii
  • salepgiii
genitiv-dativ singular
  • salepgiu
  • salepgiului
plural
  • salepgii
  • salepgiilor
vocativ singular
  • salepgiule
plural
  • salepgiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salepciu
  • salepciul
  • salepciu‑
plural
  • salepcii
  • salepciii
genitiv-dativ singular
  • salepciu
  • salepciului
plural
  • salepcii
  • salepciilor
vocativ singular
  • salepciule
plural
  • salepciilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salipgiu
  • salipgiul
  • salipgiu‑
plural
  • salipgii
  • salipgiii
genitiv-dativ singular
  • salipgiu
  • salipgiului
plural
  • salipgii
  • salipgiilor
vocativ singular
  • salipgiule
plural
  • salipgiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

salepgiu salepciu salipgiu

  • 1. Persoană care prepară sau vinde salep.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: salepar attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vină după mine în ulița salepgiilor. SADOVEANU, D. P. 78.
      surse: DLRLC
    • Sînt și salepgii, pentru cei ce vor să bea. CAMIL PETRESCU, O. I 197.
      surse: DLRLC
    • Din gura bolților, bragagii și salepgii, în cămăși de borangic... își strigau pe isonul de datină marfa. C. PETRESCU, A. R. 8.
      surse: DLRLC

etimologie: