SALAHORIE, salahorii, s. f. Faptul de a fi salahor, starea de salahor; muncă grea (de salahor). Dacă ai ști cum salahoria asta în care petrec, împreună cu boala și mizeria, mă apasă și mă fac incapabil de a voi. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Armașul cel mare avea toată autoritatea asupra robilor statului, strîngea birul de la ei și uneori profita de salahoria lor ca să-și facă pe ieftin o căscioară. GHICA, S.A. 36. Decît la salahorie, Mai bine cu puica-n vie. ȘEZ. I 166.