10 definiții pentru saitoc saioc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

saitoc, ~oa [At: CADE / V: saioc i / Pl: ~uri, ~oace / E: fo] (Reg) 1 i (Are) Cuvânt care imită mersul săltat și grăbit. 2 sn Săritură (1). 3 a Care merge săltând. 4 a (Olt; d. copii) Neastâmpărat.

SAITÓC adv. (Uneori repetat) Cu mersul în sărituri mari. [Cei trei frați] făceau pașii ca oamenii, iar zmeul, saitoc-saitoc... cît doi și trei pași omenești, astfel că, după cîteva sărituri, abia se mai vedea înaintea lor. POPESCU, B. II 52. – Pronunțat: sai-toc.

SAITÓC, saitocuri, s. n. Săritură (mare), salt. [Pr.: sai-]

saitoc adv. sărind repede: smeul saitoc saitoc cu crăcanele lui POP. [Onomatopee].

saĭtóc (Munt. vest ș.a.), interj. care arată un mers săltat și grăbit: zmeu venea saĭtoc-saĭtoc cu crăcanele luĭ. S.n., pl. urĭ. Săritură. Adj. (-oc, -oacă). Care merge săltînd. V. dup-dup, na-na-na, șontîc, teleap.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAITÓC s. v. salt, săltătură, săritură.

SAITÓC adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpaiat, zvânturat, zvânturatic.

saitoc adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINȚAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

saitoc s. v. SALT. SĂLTĂTURĂ. SĂRITURĂ.

Intrare: saitoc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saitoc
  • saitocul
  • saitocu‑
plural
  • saitocuri
  • saitocurile
genitiv-dativ singular
  • saitoc
  • saitocului
plural
  • saitocuri
  • saitocurilor
vocativ singular
plural
saioc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)