2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

saiggi v vz saigi

saigi [At: ȘIO II1, 308 / P: sa-i~ / V: ~ggi / Pzi: ~igesc / E: drr saigiu] 1 vi (Înv) A îndeplini funcția de saigiu (1). 2 vt(a) A strânge (cu sila) beilicul sau oieritul.

SAIGGÍ2, saiggesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular; și în forma saigi) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. Și firman îi da, ca să haiducească, ca să saiggească. TEODORESCU, P. P. 671. Turme ce găsea, toate le scria și le saiggea. id. ib. 672. – Pronunțat: sa-ig-. – Variantă: saigí vb. IV.

SAIGGÍ2, saiggesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. [Pr.: sa-i-.Var.: saigí vb. IV] – Din saiggiu.

SAIGÍ vb. IV. v. saiggi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

saigí, saigésc, vb. IV (înv. și reg.) a îndeplini funcția de saigiu (strângător al beilicului, al oieritului).

Intrare: saiggire
saiggire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saiggire
  • saiggirea
plural
  • saiggiri
  • saiggirile
genitiv-dativ singular
  • saiggiri
  • saiggirii
plural
  • saiggiri
  • saiggirilor
vocativ singular
plural
Intrare: saigi
verb (V407)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • saigi
  • saigire
  • saigit
  • saigitu‑
  • saigind
  • saigindu‑
singular plural
  • saigește
  • saigiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • saigesc
(să)
  • saigesc
  • saigeam
  • saigii
  • saigisem
a II-a (tu)
  • saigești
(să)
  • saigești
  • saigeai
  • saigiși
  • saigiseși
a III-a (el, ea)
  • saigește
(să)
  • saigească
  • saigea
  • saigi
  • saigise
plural I (noi)
  • saigim
(să)
  • saigim
  • saigeam
  • saigirăm
  • saigiserăm
  • saigisem
a II-a (voi)
  • saigiți
(să)
  • saigiți
  • saigeați
  • saigirăți
  • saigiserăți
  • saigiseți
a III-a (ei, ele)
  • saigesc
(să)
  • saigească
  • saigeau
  • saigi
  • saigiseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • saiggi
  • saiggire
  • saiggit
  • saiggitu‑
  • saiggind
  • saiggindu‑
singular plural
  • saiggește
  • saiggiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • saiggesc
(să)
  • saiggesc
  • saiggeam
  • saiggii
  • saiggisem
a II-a (tu)
  • saiggești
(să)
  • saiggești
  • saiggeai
  • saiggiși
  • saiggiseși
a III-a (el, ea)
  • saiggește
(să)
  • saiggească
  • saiggea
  • saiggi
  • saiggise
plural I (noi)
  • saiggim
(să)
  • saiggim
  • saiggeam
  • saiggirăm
  • saiggiserăm
  • saiggisem
a II-a (voi)
  • saiggiți
(să)
  • saiggiți
  • saiggeați
  • saiggirăți
  • saiggiserăți
  • saiggiseți
a III-a (ei, ele)
  • saiggesc
(să)
  • saiggească
  • saiggeau
  • saiggi
  • saiggiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)