TÂLHĂREA, tâlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea.

tâlhărea s. f., art. tâlhăreaua, g.-d. art. tâlhărelei; pl. tâlhărele

TÂLHĂREA s. (BOT.) 1. (Lactuca sagittata) (reg.) crestățea, susai. 2. (Mycelis muralis) (reg.) crestanie, crestățea, făgețea, floarea-hoțului, foaia-făgetului, foaia-tâlharului, salată-câinoasă, susai-de-munte, susai-de-pădure, susai-pădureț, susai-sălbatic.

TÂLHĂREA s. v. crestățea, salata-iepurelui, susai, susai-de-pădure, susai-pădureț.