SAFIC, -Ă, safice, adj. (în sintagmele) Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în vechea lirică greacă și latină. Strofă safică = strofa compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. – Din fr. saphique, lat. sapphicus.

safic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr saphique] 1 Care aparține poetei antice Safo Si: (înv) saficesc (1). 2 Care este scris în maniera poetei Safo Si: (înv) saficesc (2). 3 (Îs) Vers ~ Vers endecasilabic cu cinci picioare (un troheu, un spondeu, un dactil, doi trohei), folosit în vechea lirică greacă și latină.

SAFIC, -Ă, safice, adj. (În sintagmele) Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în vechea lirică greacă și latină. Strofă safică = strofă compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. – Din fr. saphique, lat. sapphicus.

SAFIC, -Ă, safici, -e, adj. (Numai în expr.) Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în poezia lirică clasică. Strofă safică = strofă compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic.

SAFIC, -Ă adj. Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, cu cezură după al doilea picior, folosit în poezia lirică antică; strofă safică = strofă compusă din trei versuri safice și unul adonic. [Cf. fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos < Safo – poetă greacă din antichitate].

SAFIC, -Ă adj. 1. care aparține poetei Safo. ♦ vers ~ = vers grec sau latin endecasilabic cu cinci picioare (trei trohei, doi iambi și o silabă), cu cezură după al doilea picior, în poezia lirică; strofă ~ă = strofă din trei versuri safice și unul adonic. 2. referitor la safism. (< fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos)

SAFIC ~că (~ci, ~ce) (în poezia lirică clasică): Vers ~ care constă din cinci picioare endecasilabice cu cezură după al doilea picior. Strofă ~că strofă constând din trei versuri safice și unul adonic. /<fr. saphique

* sáfic, -ă adj. (vgr. sapphikós, lat. súpphicus). De al saŭ ca al poeteĭ Safo (Sappho): versuri sofice, strofă safică.

safic adj. m., pl. safici; f. safică, pl. safice

!safic adj. m., pl. safici; f. safică, pl. safice

safic adj. n., f. safică; pl. n. și f. safice

SAFIC (< fr. saphique < lat. sapphicus < gr. sapphikos) Vers safic, endecasilabic, alcătuit din cinci picioare (un troheu, un spondeu, un dactil, doi trohei), cu cezura, de obicei, după cel de al doilea picior (...). Atribuit poetei Sappho, versul safic a fost cunoscut de poeții greci și latini. Strofa safică era alcătuită din patru versuri, trei versuri endecasilabice și un adonic, strofă folosită în poezia noastră de M. Eminescu, în Odă (în metru antic). Nu cre-deam să-n-văț a mu-ri vreo-dată; Pururi tînăr înfășurat în manta-mi, Ochii mei cătau visători la steaua Singurătății.