SACRISTIE, sacristii, s. f. Clădire sau încăpere anexă a bisericilor catolice, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. – Din fr. sacristie, lat. sacristia.

sacristie sf [At: HR. III, 135/19 / Pl: ~ii / E: lat sacristia, fr sacristie, ger Sakristei] Încăpere specială în bisericile catolice sau clădită lângă aceste biserici, în care se păstrează obiectele de cult Si: (înv) sacrariu (2).

SACRISTIE, sacristii, s. f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire special ridicată lângă o biserică catolică, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. – Din fr. sacristie, lat. sacristia.

SACRISTIE, sacristii, s. f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire specială lîngă biserică, în care se păstrează obiectele de cult. Mica sacristie ce este lipită de biserica cea mare și schimbată în paraclis rămîne mai mult goală. ALECSANDRI, S. 16.

SACRISTIE s.f. Anexă a sanctuarului într-o biserică catolică unde se păstrează obiectele de cult. [Gen. -iei. / < fr. sacristie, cf. lat. sacra – lucruri sfinte].

SACRISTIE s. f. anexă a sanctuarului într-o biserică catolică, unde se păstrează obiectele și veșmintele de cult. (< lat. sacristia, fr. sacristie)

SACRISTIE ~i f. (în biserica catolică) Încăpere unde se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. [G.-D. sacristiei; Sil. sa-cris-] /<lat. sacristia, fr. sacristie

sacristie f. locul unde se țin odoarele bisericești.

sacristie (desp. sa-cris-) s. f., art. sacristia, g.-d. art. sacristiei; pl. sacristii, art. sacristiile (desp. -ti-i-)

sacristie (sa-cris-) s. f., art. sacristia, g.-d. art. sacristiei; pl. sacristii, art. sacristiile

sacristie s. f. (sil. -cris-), art. sacristia, g.-d. art. sacristiei; pl. sacristii, art. sacristiile

SACRISTIE s. (BIS.) (înv.) sacrariu, (grecism înv.) schevofilachie. (~ a unei biserici.)

SACRISTIE s. (BIS.) (înv.) sacrariu, (grecism înv.) schevofilachie. (~ a unei biserici.)