2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sacra vt [At: HELIADE, O. I, 373 / Pzi: ~rez / E: fr sacrer] 1 (Înv) A sfinți (1). 2-3 (Spc) A hirotonisi (1-2). 4 (Pex) A consfinți (2). 5 (Spc) A consacra valoarea, meritele (cuiva).

SÁCRU1, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparține religiei. ♦ Sfânt. ◊ Foc sacru = vocație, talent. 2. Fig. Care inspiră sentimente de venerație; scump. – Din lat. sacer, -era, it. sacro.

SÁCRU1, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparține religiei. ♦ Sfânt. ◊ Foc sacru = vocație, talent. 2. Fig. Care inspiră sentimente de venerație; scump. – Din lat. sacer, -era, it. sacro.

sacru2, ~ră [At: HELIADE, O. I, 220 / Pl: ~ri, ~re / E: lat sacrum] 1 a Care aparține bisericii sau religiei (creștine). 2 a Privitor la cultul religiei (creștine). 3 a Specific bisericii sau religiei (creștine). 4 a Care se consideră a fi înzestrat cu harul divin. 5 a Sfânt (9). 6 a (Îs) Foc ~ Foc întreținut permanent pe altarele zeilor. 7 a (Îas) Însuflețire. 8 a (Îas) Vocație. 9 a (Îas) Geniu (5). 10 sn Ceea ce este sacru2 (3). 11 a Care impune un respect deosebit, venerație. 12 a Care este deosebit de prețios, de important. 13 a Care nu poate fi vătămat, de care nu te poți atinge sau nu trebuie să te atingi Si: intangibil, inviolabil. 14 a Sfânt (59). 15 a (Îs) Monstru ~ Mare personalitate într-un domeniu, mai ales artistic. 16 sn (Înv; ccr) Obiect sacru2 (2).

SÁCRU, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios, privitor la religie sau în legătură cu religia; sfînt. Pictura sacră, chiar dînsa aluneca adesea pe calea abuzului. CARAGIALE, O. III 253. Dar ieșind din templul sacru, lasă gîndul lui să cadă. EMINESCU, O. IV 116. În fundul golfului... era cetatea Astyra, cu un templu al Dianei, într-o pădure sacră. BOLINTINEANU, O. 305. 2. Fig. Care inspiră sentimente de venerație, deosebit de onorat; scump. De la el am învățat a privi cu atenție și cu pietate înspre depozitul sacru al literaturii populare. SADOVEANU, E. 159. Ei bine! prin aceasta tractatul deveni el oare mai sacru? HASDEU, I. V. 164. În zidurile mele oricine a pătruns Devine-un oaspe sacru. ALECSANDRI, T. II 144. ◊ Foc sacru = entuziasm creator. Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge? MACEDONSKI, O. I 62.

SÁCRU, -Ă adj. 1. Cu caracter religios; sfânt. ♦ Foc sacru = vocație, talent. 2. (Fig.) Scump, venerat. [< lat. sacer].

SÁCRU, -Ă I. adj. 1. cu caracter religios; sfânt. ♦ foc sacru = (fig.) vocație, talent. 2. (fig.) scump, venerat. II. s. n. ceea ce transcende umanul, ceea ce este dincolo de lumea fizică, de profan. (< lat. sacer, it. sacro)

SÁCRU ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de religie; propriu religiei. 2) Care inspiră sentimente luminoase și înălțătoare; demn de venerație absolută; sfânt. [Sil. sa-cru] /<lat. sacer, ~cra, ~um

sacru a. 1. care a primit consacrarea religioasă; 2. consacrat cultului: vase sacre; 3. fig. foc sacru, entuziasm, geniu; 4. care insuflă un respect oarecum religios: persoana unui cetățean roman era sacră; 5. se zice de lucrurile ce nu trebue divulgate sau atinse: depozit sacru. ║ n. ceeace e sacru; sacrul și profanul.

Sacru (Muntele) m. munte la N.-E. de Roma, unde plebeii se retraseră spre a scăpa de tirania decemvirilor (sec. V a. Cr.).

* sacréz v. tr. (lat. sacrare, d. sacer, sacru. V. con-sacrez). Consacrez, întăresc pintr’o ceremonie religioasă, hirotonisesc: a sacra un rege, un preut.

* sácru, -ă adj. (lat. sacer, sacra, sacrum). Sfînt: vase sacre, persoană sacră. Inviolabil, de care nu e permis să te atingĭ: persoana unuĭ cetățean roman era sacră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sácru (sa-cru) adj. m., pl. sácri; f. sácră, pl. sácre

sácru adj. m. (sil. -cru), pl. sacri; f. sg. sácră, pl. sácre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SACRÁ vb. v. canoniza, confirma, consacra, consfinți, întări, ratifica, sancționa, sfinți, valida.

sacra vb. v. CANONIZA. CONFIRMA. CONSACRA. CONSFINȚI. ÎNTĂRI. RATIFICA. SANCȚIONA. SFINȚI. VALIDA.

SÁCRU adj. 1. v. sfânt. 2. sfânt, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.) 3. sfânt, solemn. (Un jurământ ~.) 4. sfânt. (Numele ~ al patriei.) 5. v. solemn. 6. v. inviolabil.

SACRU adj. 1. (BIS.) divin, sacramental, sfînt. (Lucrurile ~.) 2. (BIS.) sfînt, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.) 3. sfînt, solemn. (Un jurămînt ~.) 4. sfînt. (Numele ~ al patriei.) 5. solemn, (livr.) sacerdotal. (Importanța ~ a momentului.) 6. intangibil, inviolabil, sfînt, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SACRA POPULI LINGUA EST (lat.) limba poporului este sacră – Seneca, „Controversiae”, 1, 1, 10.

Intrare: sacra
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sacra
  • sacrare
  • sacrat
  • sacratu‑
  • sacrând
  • sacrându‑
singular plural
  • sacrea
  • sacrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sacrez
(să)
  • sacrez
  • sacram
  • sacrai
  • sacrasem
a II-a (tu)
  • sacrezi
(să)
  • sacrezi
  • sacrai
  • sacrași
  • sacraseși
a III-a (el, ea)
  • sacrea
(să)
  • sacreze
  • sacra
  • sacră
  • sacrase
plural I (noi)
  • sacrăm
(să)
  • sacrăm
  • sacram
  • sacrarăm
  • sacraserăm
  • sacrasem
a II-a (voi)
  • sacrați
(să)
  • sacrați
  • sacrați
  • sacrarăți
  • sacraserăți
  • sacraseți
a III-a (ei, ele)
  • sacrea
(să)
  • sacreze
  • sacrau
  • sacra
  • sacraseră
Intrare: sacru (adj.)
sacru1 (adj.) adjectiv
  • silabație: sa-cru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacru
  • sacrul
  • sacru‑
  • sacră
  • sacra
plural
  • sacri
  • sacrii
  • sacre
  • sacrele
genitiv-dativ singular
  • sacru
  • sacrului
  • sacre
  • sacrei
plural
  • sacri
  • sacrilor
  • sacre
  • sacrelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sacru (adj.)

  • 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparține religiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pictura sacră, chiar dînsa aluneca adesea pe calea abuzului. CARAGIALE, O. III 253.
      surse: DLRLC
    • Dar ieșind din templul sacru, lasă gîndul lui să cadă. EMINESCU, O. IV 116.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Care inspiră sentimente de venerație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scump venerat attach_file 3 exemple
    exemple
    • De la el am învățat a privi cu atenție și cu pietate înspre depozitul sacru al literaturii populare. SADOVEANU, E. 159.
      surse: DLRLC
    • Ei bine! prin aceasta tractatul deveni el oare mai sacru? HASDEU, I. V. 164.
      surse: DLRLC
    • În zidurile mele oricine a pătruns Devine-un oaspe sacru. ALECSANDRI, T. II 144.
      surse: DLRLC

etimologie: