SACHELAR, sachelari, s. m. (Înv.) Grad onorific în ierarhia bisericească; preot care purta acel grad. – Din ngr. sakellários.

sachelar sm [At: (a. 1652), ap. CADE / V: (înv) ~ie, ~iu / Pl: ~i / E: slv сакєларий, ngr σακελλάριως] 1 Grad onorific acordat unui preot sau purtat de acesta. 2 Preot (1) care are gradul de sachelar (1). 3 Persoană (de obicei cleric) care îndeplinea diverse funcții administrative (la o mănăstire, la o curte boierească etc.)

SACHELAR, sachelari, s. m. (Înv.) Grad onorific în ierarhia preoțească; preot care purta acel grad. – Din ngr. sakellários.

SACHELAR, sachelari, s. m. (Învechit) Grad onorific în ierarhia preoțească. Cuviosul sachelar A. M., paroh al bisericii «Sf. Îngeri» din Buzău. La TDRG.

sachelár m. (ngr. sakellarios, d. lat. sacellum, templu mic, capelă, dim. d. sacrum, lucru sacru; vsl. sakelariĭ). Preut de gradu întîĭ. V. preut.

sachelarie sm vz sachelar

sachelariu sm vz sachelar

sachelar (înv.) s. m., pl. sachelari

sachelar (înv.) s. m., pl. sachelari

sachelar s. m., pl. sachelari

sachelar (sachelari), s. m. – Inspector ecleziastic al mănăstirilor. – Var. înv. sachelariu. Mgr. σαϰελλάριος, din lat. sacellum (Cihac, II, 693), cf. sl. sakelariĭ.