saceac sn [At: COMAN, GL / V: saciap, salceag, sălceag / Pl: ~uri / E: tc saçak] (Reg) 1 (Îf salceag) Parte componentă a unei case, lată de 2-3 palme, care se află între calcan și streașina șiței. 2 (Îf saciap) Parte a podului situată pe capetele ieșite în afara grinzilor. 3 (Îf saciap) Locul gol în streașina casei, între cosoroabă și grinzi. 4 Bârnă care leagă stâlpii casei deasupra.