SACADAT, -Ă, sacadați, -te, adj. (Despre mișcări, sunete, vorbe etc.) Cu întreruperi scurte și dese; intermitent. Mîna are mișcări sacadate de păpușă mecanică. C. PETRESCU, Î. II 36. Simt mirosul greu, înecăcios, de untdelemn ars, răspîndit de jos, de la mașina care-și grăbește mereu mișcările sacadate. BART, S. M. 19. ◊ (Adverbial) Domnule colonel... îi răspunse sacadat căpitanul. CAMILAR, N. I 151. Pironindu-și ochii cu hotărîre în ochii generalului, vorbi repede, sacadat. REBREANU, P. S. 92. Tălăngile sună sacadat pe dealuri. IBRĂILEANU, A. 106.