2 intrări

16 definiții

SABLÁRE, sablări, s. f. Acțiunea de a sabla și rezultatul ei: sablaj – V. sabla.

SABLÁRE, sablări, s. f. Acțiunea de a sabla și rezultatul ei; sablaj – V. sabla.

SABLÁRE, sablări, s. f. Acțiunea de a sabla.

!sabláre (sa-bla-) s. f., g.-d. art. sablắrii; pl. sablắri

sabláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. sablării; pl. sablări

SABLÁRE s. (TEHN.) sablaj, sablat, suflare. (~ unei piese metalice.)

SABLÁRE s.f. Acțiunea de a sabla și rezultatul ei; sablaj, sablat. [< sabla].

SABLÁ, sablez, vb. I. Tranz. A curăța, a netezi sau a face să devină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer comprimat. – Din fr. sabler.

SABLÁ, sablez, vb. I. Tranz. A curăța, a netezi sau a face să devină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer comprimat. – Din fr. sabler.

SABLÁ, sablez, vb. I. Tranz. A împroșca cu nisip o piesă, pentru a o curăța și a-i netezi suprafața sau pentru a o înăspri.

sablá (a ~) (sa-bla) vb., ind. prez. 3 sableáză

sablá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. sabléz, 3 sg. și pl. sableáză

SABLÁ vb. I. tr. A curăța suprafața pieselor metalice prin proiectare de nisip cu ajutorul aerului comprimat. [< fr. sabler].

SABLÁ vb. tr. a curăța suprafețele de beton sau metalice cu ajutorul unui jet de nisip sau din același material. (< fr. sabler)

A SABLÁ ~éz tranz. (obiecte sau piese metalice) A supune unei operații de curățare sau netezire cu ajutorul unui jet de nisip. /< fr. sabler


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SABLÁRE s. (TEHN.) sablaj, sablat, suflare. (~ unei piese metalice.)

Intrare: sabla
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sabla sablare sablat sablând singular plural
sablea sablați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sablez (să) sablez sablam sablai sablasem
a II-a (tu) sablezi (să) sablezi sablai sablași sablaseși
a III-a (el, ea) sablea (să) sableze sabla sablă sablase
plural I (noi) sablăm (să) sablăm sablam sablarăm sablaserăm, sablasem*
a II-a (voi) sablați (să) sablați sablați sablarăți sablaserăți, sablaseți*
a III-a (ei, ele) sablea (să) sableze sablau sabla sablaseră
Intrare: sablare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sablare sablarea
plural sablări sablările
genitiv-dativ singular sablări sablării
plural sablări sablărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)