SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația italică stabilită în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sabinilor (1), privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

sabin², ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: lat sabinus, fr sabin] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație italică supusă de romani la începutul sec. III î. Hr. 2 a Care aparține sabinilor² (1). 3 a Privitor la sabini² (1). 4 a Caracteristic sabinilor² (1).

sabină sf [At: ANTONESCU, O. / Pl: ~ne / E: lat sabina, fr sabine] (Bot; liv) Cetină(7)-de-negi (Juniperus sabina).

SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

SABINĂ s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. [< fr. sabine, it., lat. sabina].

SABINĂ s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina)

sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine

sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine

sabin s. m., adj. m., pl. sabini; f. sg. sabină, g.-d. art. sabinei, pl. sabine

sabină s. f., pl. sabine

Sabina Prenume feminin care a început să fie folosit mai frecvent doar în ultima vreme, Sabina reproduce pe cale cultă lat. Sabína, atestat de la începutul epocii imperiale. Mult mai frecvent este corespondentul masc. Sabinus, folosit cu valoare de cognomen și format pe baza adjectivului sau substantivului sabinus prin care erau desemnați locuitorii regiunii Sabina (în Italia centrală, astăzi o parte din Lazio). Este vorba deci de unul dintre neamurile vechii Italii, sabinii, care apar în epoca istorică în strînsă legătură cu romanii. După „răpirea sabinelor” (unul dintre cele mai cunoscute episoade legendare din istoria veche) și inevitabilul război care a urmat, romanii încheie un acord cu Titus Tatius; este notată apoi domnia lui Numa Pompilius la Roma, pentru ca în 449 î.e.n. cele două grupuri să fie iar în război. În sfîrșit, în 290 î.e.n., ca urmare a celui de-al treilea război samnit, sabinii sînt definitiv învinși, dar se pare că primesc drept de cetățenie romană. În legătură cu originea și semnificația numelui acestei vechi populații (conform tradiției, sabinii considerau că se trag din Oibalos, un rege al spartanilor, sau din umbrieni și că sînt înrudiți cu samniții), deși ipotezele nu lipsesc, lucrurile sînt neclare; sigură pare să fie relația dintre sabinus, sabellus și samnium (de fapt sabellus era folosit în latină ca echivalent poetic al lui sabinus și a rămas în uz astăzi pentru a desemna triburile intermediare dintre umbro-sabini și samniți). Cu timpul Sabinus și Sabina devin nume independente și își pierd semnificația locală sau etnică. Purtate de cîțiva martiri, ele devin calendaristice și se răspîndesc în Europa (trebuie adăugat aici și un derivat Savinianus). Cu toate că în apus a fost continuată forma latină, iar în răsărit cea grecească, numele au suferit aceleași schimbări și anume transformarea lui -b- în -v-; fără a fi prea frecvente, Savín (de aici toponimul Săvinești), Savína, și Savinián apar și în documentele noastre mai vechi; din secolul trecut, reluate pe cale cultă, încep să fie folosite și formele Sabina și Sabin. ☐ Fr. Sabin, Sabine, Savin, Savine, Savinien, germ. Sabine, it. Sabino, Sabina, Savino, Savina, magh. Szabin, Szabina, bg., rus. Savin, Savina, Sabina etc. ☐ Massurius Sabinus, sec. 1 e.n., întemeietor al școlii romane de drept numită sabiniană; Savinian Cyrano de Bergerac, 1619 – 1655, scriitor și gînditor materialist francez, erou al comediei lui E. Rostand.

SABIN [séibin], Albert Bruce (1906-1993), virusolog american de origine rusă. A descoperit o serie de virusuri și metodele de vaccinare împotriva lor. Împreună cu J.E. Salk, a preparat vaccinul antipoliomielitic cu administrare orală și l-a aplicat în practică.

Juniperus sabina L. Specie care înflorește primăvara. Florile mascule mici, verzi, cele femele albe-gălbui. Pseudobace mici, globulare, negre-albăstrui, nutante, pedunculate, cu 1 sau 3 semințe. Frunze, mici, solzoase (opuse, deseori așezate imbricat pe 4. rînduri), sau aciculare (opuse, mai ascuțite, puțin îndepărtate, cu partea superioară plană, verdea albăstruie, iar cea inferioară convexă, glaucă, cu o glandă). Arbust pînă la 3 m înălțime, ramuri repente, scoarță maro-închis.

SABINĂ s. v. cetină-de-negi.

sabină s. v. CETINĂ-DE-NEGI.