sabău sm vz săbău

saboi sm vz săbău

sabou sm vz săbău

săbău sm [At: ANON. CAR / V: sab~, saboi, sabou, sebeu / Pl: ~ăi / E: mg szabó] (Reg) 1 Croitor (1). 2 Cojocar. 3 Blănar (1).

sebeu sm vz săbău

SĂBĂU, săbăi, s. m. (Reg.) Croitor. – Magh. szabó.

săbăŭ m. (ung. szabo). Trans. P.P. Croitor.

săbău (-ăi), s. m. – (Trans., Banat) Croitor. Mag. szabó (Tiktin; Gáldi, Dict., 155).

SABĂU, Nicolae (n. 1929, Cicârlău, jud. Maramureș), cântăreț român de muzică populară. Repertoriu antologic pentru lirica de stil modern a Maramureșului istoric, a creat și cântece cu coloratură eroică dedicate maramureșenilor căzuți în al Doilea Război Mondial. S-a remarcat prin căldura și sensibilitatea interpretativă, frumusețea melodică și lirismul de generoasă vibrație a versurilor culese și recreate în spiritul tradiției folclorice.

SABĂU, fam., ard.; Săbăoani și Săboiani ss. (Dm), < ung. szabó „croitor”.

SĂBĂU s. v. blănar, cojocar, croitor.

săbău s. v. BLĂNAR. COJOCAR. CROITOR.

SABOU s. m. v. săbău.

SĂBĂU s. m. (Ban.) Croitor. Sĕbĕu. Sarlor. AC, 367.Sartor. Ssaboul. Szabo. LEX. MARS., 244. Variante: sabou (LEX. MARS., 244). Etimologie: magh. szabó. Vezi și săbăiesc.

sabắu, (sabou), s.m. (reg.) Croitor: „Că am haine la sabău, / Să n-ajung să le port eu” (Papahagi, 1925: 251). ■ (onom.) Sabău, Sabo(u), nume de familie frecvent în zona Cicârlău, Ilba. – Din magh. szabó „croitor” (Scriban, DLRM, MDA).

sabău, s.m. – (reg.) Croitor: „Că am haine la sabău, / Să n-ajung să le port eu” (Papahagi, 1925: 251). ♦ (onom.) Sabău, Sabau, Sabo, Sabou, nume de familie frecvent în zona Recea, Cicârlău, Ilba (2.491 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. szabó „croitor” (Scriban, DLRM, MDA).