2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂTMĂREÁN, -Ă, sătmăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Satu Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Satu Mare ori sătmărenilor (1), referitor la Satu Mare ori la sătmăreni. – Satu Mare (n. pr.) + suf. -ean.

SĂTMĂREÁN, -Ă, sătmăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau în județul Satu Mare. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau din județul Satu Mare. – Satu Mare + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sătmăreán adj. m., s. m., pl. sătmăréni; adj. f. sătmăreánă, pl. sătmăréne

sătmăreán adj. m., s. m., pl. sătmăréni; f. sg. sătmăreánă, pl. sătmăréne

Intrare: sătmărean (adj.)
sătmărean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sătmărean
  • sătmăreanul
  • sătmăreanu‑
  • sătmărea
  • sătmăreana
plural
  • sătmăreni
  • sătmărenii
  • sătmărene
  • sătmărenele
genitiv-dativ singular
  • sătmărean
  • sătmăreanului
  • sătmărene
  • sătmărenei
plural
  • sătmăreni
  • sătmărenilor
  • sătmărene
  • sătmărenelor
vocativ singular
plural
Intrare: sătmărean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sătmărean
  • sătmăreanul
  • sătmăreanu‑
plural
  • sătmăreni
  • sătmărenii
genitiv-dativ singular
  • sătmărean
  • sătmăreanului
plural
  • sătmăreni
  • sătmărenilor
vocativ singular
  • sătmăreanule
  • sătmărene
plural
  • sătmărenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sătmărean

etimologie:

  • Satu Mare + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98