8 definiții pentru săteancă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂTEÁNCĂ, sătence, s. f. Femeie care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țărancă. – Sătean + suf. -că.

SĂTEÁNCĂ, sătence, s. f. Femeie care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țărancă. – Sătean + suf. -că.

săteancă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ence, (îrg) ~enci / E: sătean + -că] Femeie care locuiește într-un sat și care are ca ocupație de bază agricultura Si: țărancă, (îrg) săteană (1).

SĂTEÁNCĂ, sătence, s. f. Femeie care locuiește într-un sat și are îndeletniciri rurale; țărancă. O săteancă bătrînă o îmbrobodea pe Hanora cu o basma țărănească. CAMILAR, N. I 103. Mătăsurile orientale cu care se servă la noi sătencele, spre a împodobi veșmintele lor, au de acele tonuri călduroase ale orientului, pe care nu le pot atinge cu nici un preț văpsitorii din occident. ODOBESCU, S. I 482.

SĂTEÁNCĂ ~énce f. Femeie care locuiește la sat. /sătean + suf. ~că


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săteáncă s. f., g.-d. art. săténcei; pl. săténce

săteáncă s. f., g.-d. art. săténcei; pl. săténce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂTEÁNCĂ s. v. țărancă.

SĂTEANCĂ s. țărancă, (pop.) româncă, (înv. și reg.) săteană.

Intrare: săteancă
săteancă substantiv feminin
substantiv feminin (F26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săteancă
  • săteanca
plural
  • sătence
  • sătencele
genitiv-dativ singular
  • sătence
  • sătencei
plural
  • sătence
  • sătencelor
vocativ singular
plural