13 definiții pentru sătean sătan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂTEÁN, săteni, s. m. Persoană care locuiește intr-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țăran. – Sat + suf. -ean.

sătean, ~ă smf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 115r/10 / V: (îrg) set~, (reg) sătan, sit~ / Pl: ~eni, ~ene, (înv) ~i / E: sat + -ean] 1 Om care locuiește într-un sat și care are ca ocupație de bază agricultura Si: plugar, țăran, (îrg) poporan. 2 (Spc; înv) Țăran iobag (sau clăcaș). 3 (Îvr) Consătean (1).

SĂTEÁN, săteni, s. m. Persoană care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țăran. – Sat + suf. -ean.

SĂTEÁN, săteni, s. m. Om care locuiește într-un sat și are îndeletniciri rurale; țăran. Prin întuneric, săteanul vorbea cu caii. SADOVEANU, O. VI 526. Toți sătenii ascultau cu drag cîntecele. REBREANU, I. 69. Iacă așa au scăpat și leneșul acela de săteni și sătenii aceia de dînsul. CREANGĂ, P. 332.

SĂTEÁN ~éni m. Persoană care locuiește la sat. /sat + suf. ~ean

săteán, -că s., pl. enĭ, ence (d. sat). Locuitor de sat. V. țăran.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săteán s. n., pl. săténi

săteán s. m., pl. săténi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂTEAN s. țăran, (pop.) român, (înv. și reg.) mojic, poporan, (reg., mai ales în Ban.) paur, (fam.) opincar, (peior.) mămăligar.

sătea s. v. SĂTEANCĂ. ȚĂRANCĂ.

Intrare: sătean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sătean
  • săteanul
  • săteanu‑
plural
  • săteni
  • sătenii
genitiv-dativ singular
  • sătean
  • săteanului
plural
  • săteni
  • sătenilor
vocativ singular
plural
sătan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)