opțiuni

10 definiții pentru sărmănuț sârmănuț sermănuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e, adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț.

SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e, adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț.

sărmănuț, ~ă smf, a [At: ALEXANDRESCU, O. I, 363 / V: ser~, sâr~ / Pl: ~i, ~e / E: sărman + -uț] (Șhp) 1-4 Sărman (15-16). 5-8 (Cam) sărman (18-19).

SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e, adj. (Popular) Sărmănel. Care fată-i sărmănuță. MARIAN, S. 123.

sârmănuț, ~ă a vz sărmănuț

sermănuț, ~ă a vz sărmănuț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sărmănúț (pop.) adj. m., pl. sărmănúți; f. sărmănúță, pl. sărmănúțe

sărmănúț adj. m., pl. sărmănúți; f. sg. sărmănúță, pl. sărmănúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂRMĂNÚȚ adj., s. v. sărăcuț.

sărmănuț adj., s. v. SĂRĂCUȚ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sărmănúț, sărmănúță, sărmănúți, sărmănúțe, adj. (pop.) 1. sărmănel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit.

Intrare: sărmănuț
sărmănuț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărmănuț
  • sărmănuțul
  • sărmănuțu‑
  • sărmănuță
  • sărmănuța
plural
  • sărmănuți
  • sărmănuții
  • sărmănuțe
  • sărmănuțele
genitiv-dativ singular
  • sărmănuț
  • sărmănuțului
  • sărmănuțe
  • sărmănuței
plural
  • sărmănuți
  • sărmănuților
  • sărmănuțe
  • sărmănuțelor
vocativ singular — —
plural — —
sârmănuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sermănuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)