3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRÁR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.

SĂRÁR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.

sărar [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 338 / Pl: (1) ~i, (2, 3) ~e, ~uri / E: sare + -ar] 1 sm (În trecut) Vânzător de sare. 2 sn (Mun; Olt) Vas de pământ, de lemn etc. în care se păstrează sarea. 3 sn (Reg) Solniță. 4 sn (Mol; Mun) Crăcană în care se pune un bulgăre de sare pentru vite. 5 s (Reg) Bulgăre de sare.

SĂRÁR2, sărare, s. n. Vas de pămînt în care se păstrează sarea; solniță. (Cu pronunțare regională) Solnița sau sărariul, care poate fi cu o cavitate sau două: una pentru sare, alta pentru piper. PAMFILE, I. C. 391.

SĂRAR1, sărari, s. m. Negustor ambulant de sare. Păcurarii și sărarii, cei ce umblă prin sate cu desfacerea păcurii sau gazului și a sării. PAMFILE, I. C. 244. (Cu pronunțare regională) O baniță de sare... se plătește cu zece parale, din care opt se dau ciocanarului și două sararului. I. IONESCU, P. 36.

sărár m. Vechĭ. Negustor de sare. V. ceangăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sărár2 (obiect) (rar) s. n., pl. săráre

sărár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. sărári

sărár (obiect) s. n., pl. săráre

sărár (persoană) s. m., pl. sărári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sărár, sărari, s.m. – (înv.) Negustor de sare: „Am fo’ vo patruzeci de căruțe de sărari” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 295). ♦ (onom.) Sărar, Sărari, Săraru, nume de familie în Maramureș. – Din sare + suf. -ar (DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SĂRARU, Dinu (n. 1932, Râmnicu Vâlcea), scriitor român. Director al Teatrului Mic (1977-1989) și al Teatrului Național din București (2001-2004). Bogată activitate de cronicar teatral. Romane sociale, de reinterpretare subtextual polemică a unor teme consacrate („Niște țărani”, cel mai bun roman al său, „Clipa”). Scenarii de film, ecranizări după propriile romane.

Intrare: săraru
săraru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sărar (obiect)
sărar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărar
  • sărarul
  • săraru‑
plural
  • sărare
  • sărarele
genitiv-dativ singular
  • sărar
  • sărarului
plural
  • sărare
  • sărarelor
vocativ singular
plural
Intrare: sărar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărar
  • sărarul
  • săraru‑
plural
  • sărari
  • sărarii
genitiv-dativ singular
  • sărar
  • sărarului
plural
  • sărari
  • sărarilor
vocativ singular
  • sărarule
  • sărare
plural
  • sărarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sărar (obiect)

etimologie:

  • Sare + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09

sărar (persoană)

  • 1. în trecut Negustor ambulant de sare.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Păcurarii și sărarii, cei ce umblă prin sate cu desfacerea păcurii sau gazului și a sării. PAMFILE, I. C. 244.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională O baniță de sare... se plătește cu zece parale, din care opt se dau ciocanarului și două sararului. I. IONESCU, P. 36.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sare + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09