6 definiții pentru sărătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRĂTÓR, -OÁRE, sărători, -oare, s. m. și f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. – Săra + suf. -ător.

sărător, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: săra + -tor] 1 sn (Îrg) Solniță. 2 sf (Reg) Jgheab în care se pune sarea (1) pentru vite. 3 smf Lucrător într-o fabrică de conserve, care se ocupă cu săratul produselor alimentare.

SĂRĂTÓR, -OÁRE, sărători, -oare, s. m. și f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. – Sărat + suf. -ător.

SĂRĂTÓR, -OÁRE, sărători, -oare, s. m. și f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sărătoáre s. f., g.-d. art. sărătoárei; pl. sărătoáre

sărătoáre s. f., g.-d. art. sărătoárei; pl. sărătoáre

Intrare: sărătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărătoare
  • sărătoarea
plural
  • sărătoare
  • sărătoarele
genitiv-dativ singular
  • sărătoare
  • sărătoarei
plural
  • sărătoare
  • sărătoarelor
vocativ singular
  • sărătoare
  • sărătoareo
plural
  • sărătoarelor

sărător, -oare sărătoare

  • 1. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Săra + sufix -ător.
    surse: DEX '09