SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa¹. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.

săpător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori, ~oare / E: săpa + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care muncește cu sapa¹ (1) sau cu alte instrumente (asemănătoare) de săpat. 3 sm (Spc) Ostaș din trupele de geniu care lucrează (prin săpare) la fortificații sau diferite construcții militare. 4 sm (Reg; spc) Gropar. 5 sm (Înv) Hoț prin efracție. 6 sfn (Olt; Mol) Cazma (1). 7 sf Mașină cu care se sapă, cu care se dezgroapă ceva prin săpare. 8 sf (Reg) Rariță. 9-10 sm, a (Fig) (Persoană) care sapă (21). 11 sm Sculptor. 12 sm Gravor. 13 sf (Înv) Unealtă specială cu care se sapă (22).

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa¹. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.

SĂPĂTOARE, săpătoare, s. f. Mașină de săpat. Pentru recoltarea cartofilor se aplică cu succes săpătoarele și combinele de cartofi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789.

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, s. m. și f. Cel care sapă; muncitor cu sapa. [Zaharia] suflecă mînecile și apucă hîrlețul, ca un săpător... la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56. Săpători adînc săpa Lopătari pămînt scotea. TEODORESCU, P. P. 533.

SĂPĂTOR¹ ~oare n. Mașină de săpat. /a săpa + suf. ~ător

SĂPĂTOR² ~i m. 1) Persoană care lucrează cu sapa. 2) Muncitor specializat în operații de săpare (în piatră, lemn etc.). /a săpa + suf. ~ător

săpător m. 1. cel ce sapă pământul, o groapă; 2. cel ce sapă în piatră sau lemn, gravor; 3. ostaș întrebuințat la lucrarea șanțurilor, soldat de geniu. [Sensul 3 după fr. sapeur].

săpătór m. (d. a săpa). Cel ce sapă pămîntu ca lucrător la vre-un șanț orĭ ca gropar la cimitir. Gravor. Soldat de geniŭ saŭ de infanterie întrebuințat la forticațiunĭ, trecătoare saŭ la deschis drumu (se zicea și sapier, după fr. sapeur, pînă pe la 1900).

săpătoare² (unealtă, mașină) s. f., g.-d. art. săpătorii; pl. săpători

săpător s. m., pl. săpători

săpătoare² (unealtă, mașină) s. f., g.-d. art. săpătorii; pl. săpători

săpător s. m., pl. săpători

săpătoare (mașină) s. f., g.-d. art. săpătorii; pl. săpători

săpător s. m., pl. săpători

SĂPĂTOARE s. v. cazma, hârleț, rariță.

SĂPĂTOR s. v. gravor, gropar, sculptor.

SĂPĂTOR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de meserie.)

săpătoare s. v. CAZMA. HÎRLEȚ. RARIȚĂ.

SĂPĂTOR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de profesie.)

săpător s. v. GRAVOR. GROPAR. SCULPTOR.