8 definiții pentru săgetar

SĂGETÁR, săgetari, s. m. (Înv.) Arcaș. – Săgeată + suf. -ar.

SĂGETÁR, săgetari, s. m. (Înv.) Arcaș. – Săgeată + suf. -ar.

SĂGETÁR, săgetari, s. m. (Învechit) Arcaș. Trimiseră de mai adunară și alți ostași și astfel numărul lor în tabără se urcă la douăzeci și patru mii oameni, din care 9200 pușcași, iar ceilalți lăncieri și săgetari. BĂLCESCU, O. II 103. E Bogdanul cel glumeț Și la luptă îndrăzneț Și de carte cărturar Și de arc bun săgetar. ALECSANDRI, P. P. 175.

săgetár (înv.) s. m., pl. săgetári

SĂGETÁR s. v. arcaș, săgetător.

săgetár, săgetári, s.m. (înv.) 1. arcaș, săgetător. 2. persoană care făcea săgeți și arcuri. 3. țintaș, ochitor.

săgetar m. săgetător: de arc bun săgetar POP. [Lat. SAGITTARIUS].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

săgetár s. m., pl. săgetári

săgetar s. v. ARCAȘ. SĂGETĂTOR.

Intrare: săgetar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săgetar
  • săgetarul
  • săgetaru‑
plural
  • săgetari
  • săgetarii
genitiv-dativ singular
  • săgetar
  • săgetarului
plural
  • săgetari
  • săgetarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)