12 definiții pentru săgețică

SĂGEȚÍCĂ, săgețele, s. f. 1. Diminutiv al lui săgeată. 2. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse câte două la vârful unui peduncul lung (Geranium pratense).Săgeată + suf. -ică.

SĂGEȚÍCĂ, săgețele, s. f. 1. Diminutiv al lui săgeată. 2. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse câte două la vârful unui peduncul lung (Geranium pratense).Săgeată + suf. -ică.

SĂGEȚÍCĂ, săgețele, s. f. 1. Diminutiv al lui săgeată. Umblă la uneltele lui și-i pierdu o săgețică de care punea el în arculețul lui. ISPIRESCU, L. 342. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, ramificată și cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse cîte două la vîrful unui lung peduncul (Geranium pratense). Săgețica crește pe dealuri și în apropierea pădurilor. ȘEZ. XV 118.

săgețícă s. f., g.-d. art. săgețélei; pl. săgețéle, art. săgețélele

săgețícă s. f., g.-d. art. săgețélei; pl. săgețéle

SĂGEȚÍCĂ s. săgețea, (înv.) săgetuță.

SĂGEȚÍCĂ s. v. buchet, ciocul-berzei, greghetin.

SĂGEȚÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la săgeată) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze adânc crestate și cu flori mari, grupate câte două pe un peduncul comun. /săgeată + suf. ~ică

săgețícă f., pl. ele. Săgeată mică. O plantă, greghetin (Buc.).

greghécĭ m., pl. tot așa, și greghetin m. (bg. gergečĭ, biban. Cp. cu brighecĭ). O plantă erbacee geraniacee, numită și cĭocu berzeĭ (vest) și pliscu cucoareĭ (est), săgețică (Bucov.), ĭar în bot. geránium praténse cu varietatea eródium cicutárium.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

săgeți s. v. BUCHET. CIOCUL-BERZEI. GREGHETIN.

SĂGEȚI s. săgețea, (înv.) săgetuță.

Intrare: săgețică
săgețică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular săgeți săgețica
plural săgețele săgețelele
genitiv-dativ singular săgețele săgețelei
plural săgețele săgețelelor
vocativ singular
plural