15 definiții pentru săculteț săculteață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț.

SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț.

săculteț sn [At: (1829), 202/30 / V: (reg) ~eață sf, sec~ / Pl: ~e / E: sac + -ulteț] 1-4 (Îrg; șhp) Săculeț (1-4). 5 (Mol; spc) Sac în care cad grăunțele la moară. 6 (Înv; îf seculteț) Fileu (4) de păr. 7 (Înv; pan) Glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și frumos mirositoare.

SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Regional) Săculeț. Mama Nastasia a scos dintr-o ladă un săculteț de catifea roșie. CONTEMPORANUL, III 654. Cu un săculteț de galbini se sui pe o trăsură, cîrnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79. ◊ Fig. Dădui mîna pe rînd cu părintele Filip, nalt și bărbos; cu judecătorul firav; cu doctorul alcătuit din săcultețe pline, scurte și groase. SADOVEANU, O. VIII 98. – Variantă: săculteáță (ALECSANDRI, T. 200) s. f.

săculteț n. Mold. 1. sac mic; 2. sacul în care cad grăunțele. [Tras din săculete, diminutiv analogic (cf. cuculete)].

SĂCULTEÁȚĂ s. f. v. săculteț.

SĂCULTEÁȚĂ s. f. v. săculteț.

SĂCULTEÁȚĂ s. f. v. săculteț.

săculteață sf vz săculteț

săculteață f. Mold. pungă de bani: c’o săculteață gura mi-ai astupat AL. [V. săculteț].

săculéț n., pl. e (d. sac. D. rom. vine ngr. sakkulltsa). Sac mic saŭ pungă maĭ mare. – În est săcultéț, n., pl. e și teáță, f., pl. -tețe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săcultéț (reg.) s. n., pl. săcultéțe

săcultéț s. n., pl. săcultéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂCULTÉȚ s. v. săculeț, săcușor.

săculteț s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

SĂCULTEÁȚĂ s. v. săculeț, săcușor.

săculteață s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săcultéț, săcultéțe, s.n. (înv. și reg.) 1. săculeț, sac mic. 2. sac pentru grăunțe (la moară). 3. (în forma: seculteț) fileu (pentru strâns părul). 4. (înv.) glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și plăcut mirositoare.

Intrare: săculteț
săculteț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săculteț
  • săcultețul
  • săcultețu‑
plural
  • săcultețe
  • săcultețele
genitiv-dativ singular
  • săculteț
  • săcultețului
plural
  • săcultețe
  • săcultețelor
vocativ singular
plural
săculteață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săculteață
  • săculteața
plural
  • săcultețe
  • săcultețele
genitiv-dativ singular
  • săcultețe
  • săculteței
plural
  • săcultețe
  • săcultețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)