15 definiții pentru săculteț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț.

SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț.

săculteț sn [At: (1829), 202/30 / V: (reg) ~eață sf, sec~ / Pl: ~e / E: sac + -ulteț] 1-4 (Îrg; șhp) Săculeț (1-4). 5 (Mol; spc) Sac în care cad grăunțele la moară. 6 (Înv; îf seculteț) Fileu (4) de păr. 7 (Înv; pan) Glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și frumos mirositoare.

SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Regional) Săculeț. Mama Nastasia a scos dintr-o ladă un săculteț de catifea roșie. CONTEMPORANUL, III 654. Cu un săculteț de galbini se sui pe o trăsură, cîrnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79. ◊ Fig. Dădui mîna pe rînd cu părintele Filip, nalt și bărbos; cu judecătorul firav; cu doctorul alcătuit din săcultețe pline, scurte și groase. SADOVEANU, O. VIII 98. – Variantă: săculteáță (ALECSANDRI, T. 200) s. f.

săculteț n. Mold. 1. sac mic; 2. sacul în care cad grăunțele. [Tras din săculete, diminutiv analogic (cf. cuculete)].

SĂCULTEÁȚĂ s. f. v. săculteț.

săculteață f. Mold. pungă de bani: c’o săculteață gura mi-ai astupat AL. [V. săculteț].

săculéț n., pl. e (d. sac. D. rom. vine ngr. sakkulltsa). Sac mic saŭ pungă maĭ mare. – În est săcultéț, n., pl. e și teáță, f., pl. -tețe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săculteț (reg.) s. n., pl. săcultețe

săcultéț s. n., pl. săcultéțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂCULTÉȚ s. v. săculeț, săcușor.

săculteț s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

SĂCULTEÁȚĂ s. v. săculeț, săcușor.

săculteață s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săcultéț, săcultéțe, s.n. (înv. și reg.) 1. săculeț, sac mic. 2. sac pentru grăunțe (la moară). 3. (în forma: seculteț) fileu (pentru strâns părul). 4. (înv.) glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și plăcut mirositoare.

Intrare: săculteț
săculteț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săculteț
  • săcultețul
  • săcultețu‑
plural
  • săcultețe
  • săcultețele
genitiv-dativ singular
  • săculteț
  • săcultețului
plural
  • săcultețe
  • săcultețelor
vocativ singular
plural
săculteață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săculteață
  • săculteața
plural
  • săcultețe
  • săcultețele
genitiv-dativ singular
  • săcultețe
  • săculteței
plural
  • săcultețe
  • săcultețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săculteț, săcultețesubstantiv neutru

  • 1. regional Săculeț, săcușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mama Nastasia a scos dintr-o ladă un săculteț de catifea roșie. CONTEMPORANUL, III 654. DLRLC
    • format_quote Cu un săculteț de galbini se sui pe o trăsură, cîrnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79. DLRLC
    • format_quote figurat Dădui mîna pe rînd cu părintele Filip, nalt și bărbos; cu judecătorul firav; cu doctorul alcătuit din săcultețe pline, scurte și groase. SADOVEANU, O. VIII 98. DLRLC
etimologie:
  • Sac + sufix -ulteț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.