12 definiții pentru săculeț săculeață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; săculeț, săcușor. ♦ Sedilă2. – Sac + suf. -uleț.

SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; săculeț, săcușor. ♦ Sedilă2. – Sac + suf. -uleț.

săculeț sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) (1-2) ~eață sf / Pl: ~e, ~i sm / E: sac + -uleț] 1-2 (Șhp) Sac (1) (mic) Si: săcotei (1-2), săcușor (1-2), (îrg) săculteț (1-2), (reg) săcui2 (1-2), săculete (1-2), săcuț (1-2). 3 Conținutul unui săculeț (1) Si: săcotei (3), săcușor (3), (îrg) săculteț (3), (reg) săcui2 (3), săculete (3), săcuț (3). 4 Săculețul (1) și conținutul lui Si: săcotei (4), săcușor (4), (îrg) săculteț (4), (reg) săcui2 (4), săculteț (4), săcuț (3). 5-6 (Șîs ~ de mână) Sac (27, 30). 7 (Reg; îs) ~ul cașului Sedilă2 (1). 8 (Mun; Dob; șîs ~ de cenușă, ~ de leșie) Sac (41). 9 (Pop) Perniță din pânză subțire, în care se pun diferite substanțe medicamentoase, care se aplică pe locul bolnav Cf sac (33). 10 (Atm; reg; pan) Scrot. 11 (Atm; rar; îs) ~ seminal Testicul. 12 (Med; înv; lpl) Varice.

SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; sac mic în care se țin diferite lucruri, în care se pune brînză la scurs etc. De coviltir atîrnau înăuntru pe ici, pe colo, săculețe cu de-ale mîncării. CAMIL PETRESCU, O. I 10. Aoleu, o punguliță!... Ba-i un săculeț cam greu! HASDEU, R. V. 10. Făina pentru mămăligă se ține în săculețe de pînză de cîlț. ȘEZ. V 5. ♦ Sacoșă în care țin femeile banii, batista etc. Cu un săculeț plin cu nimicuri femeiești pe o mînă... cucoana Marieta era gata de drum. HOGAȘ, H. 103.

SĂCULÉȚ ~e n. 1) (diminutiv de la sac) Sac mic (de celofan sau alt material), folosit pentru împachetarea cumpărăturilor; pachet. 2) pop. Traistă din pânză foarte rară pentru scurs brânza. /sac + suf. ~uleț

săculéț n., pl. e (d. sac. D. rom. vine ngr. sakkulltsa). Sac mic saŭ pungă maĭ mare. – În est săcultéț, n., pl. e și teáță, f., pl. -tețe.

săculeață sf vz săculeț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săculéț s. n., pl. săculéțe

săculéț s. n., pl. săculéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂCULÉȚ s. 1. săcușor, (franțuzism) sașeu, (înv. și reg.) săculteț, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieț, săculteață, săcuț, tăbeică, tăbâltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. și Transilv.) săcotei, (prin Munt. și Olt.) săculete, (prin Mold. și Bucov.) tăbuieț, tăfâlcă, (Mold.) țoșcă. (Un sac mic sau un ~.) 2. traistă, (reg.) jacă. (~ cu merinde.) 3. sedilă, (reg.) sac, săcui, săcuieț, săculete, scurgătoare, zăgârnă. (~ pentru scurs brânza.)

SĂCULEȚ s. 1. săcușor, (franțuzism) sașeu, (înv. și reg.) săculteț, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieț, săculteață, săcuț, tăbeică, tăbîltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. și Transilv.) săcotei, (prin Munt. și Olt.) săculete, (prin Mold. și Bucov.) tăbuieț, tăfîlcă, (Mold.) țoșcă. (Un sac mic sau un ~.) 2. traistă, (reg.) jacă. (~ cu merinde.) 3. sedilă, (reg.) sac, săcui, săcuieț, săculete, scurgătoare, zăgîrnă. (~ pentru scurs brînza.)

Intrare: săculeț
săculeț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săculeț
  • săculețul
  • săculețu‑
plural
  • săculețe
  • săculețele
genitiv-dativ singular
  • săculeț
  • săculețului
plural
  • săculețe
  • săculețelor
vocativ singular
plural
săculeață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)