6 definiții pentru săcușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂCUȘÓR, săcușori, s. m. 1. Săculeț. 2. (Reg.) Larvă de furnică. – Sac + suf. -ușor.

SĂCUȘÓR, săcușori, s. m. 1. Săculeț. 2. (Reg.) Larvă de furnică. – Sac + suf. -ușor.

SĂCUȘÓR, săcușori, s. m. 1. Săculeț. Baronu... o dispărut... împreună cu săcușorul meu de voiagiu. ALECSANDRI, T. 72. 2. (Regional) Nimfă de furnică. Nimfele sau coconii [de furnică] se numesc în cele mai multe părți, atît din Bucovina cît și din Moldova: saci... sau săcușori. MARIAN, INS. 233.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săcușór s. m., pl. săcușóri

săcușór s. m., pl. săcușóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂCUȘÓR s. v. săculeț.

SĂCUȘOR s. săculeț, (franțuzism) sașeu, (înv. și reg.) săculteț, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieț, săculteață, săcuț, tăbeică, tăbîltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. și Transilv.) săcotei, (prin Munt. și Olt.) săculete, (prin Mold. și Bucov.) tăbuieț, tăfîlcă, (Mold.) țoșcă. (Un sac mic sau un ~.)

Intrare: săcușor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săcușor
  • săcușorul
  • săcușoru‑
plural
  • săcușori
  • săcușorii
genitiv-dativ singular
  • săcușor
  • săcușorului
plural
  • săcușori
  • săcușorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)