11 definiții pentru sângerătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂNGERĂTÚRĂ, sângerături, s. f. Sângerare. – Sângera + suf. -ătură.

SÂNGERĂTÚRĂ, sângerături, s. f. Sângerare. – Sângera + suf. -ătură.

sângerătu sf [At: PISCUPESCU, O. 292/8 / Pl: ~ri / E: sângera + -ătură] 1-2 (Îvr) Sângerare (1-2). 3 (Ccr) Rană din care curge sânge (1). 4 (Înv; îs) Boala ~rii stomacului Hematemeză. 5 (Reg) Urma de sânge lăsată de vânatul rănit. 6 (Reg) Sânge (68). 7 (Mol, Trs) Operație prin care se produce o sângerare (6) la urechea unei vite sau, mai rar, deasupra ochiului pentru a o vindeca de sânge (68).

sângerătură f. stricatul sângelui (la vite).

SÎNGERĂTÚRĂ, sîngerături, s. f. Sîngerare. Scorbutul [se manifestă]... mai vîrtos cu durere de gură și cu sîngerătură de gingii. PISCUPESCU, O. 292.

sîngerătúră f, pl. ĭ (d. a sîngera). Pop. O boală a vitelor (stricarea sîngeluĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sângerătúră s. f., g.-d. art. sângerătúrii; pl. sângerătúri

sângerătúră s. f., g.-d. art. sângerătúrii; pl. sângerătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂNGERĂTÚRĂ s. v. sângerare.

SÂNGERĂTÚRĂ s. v. hemoragie.

SÎNGERĂTU s. însîngerare, sîngerare, sîngerat, (înv.) cruntare, încruntare.

Intrare: sângerătură
sângerătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângerătu
  • sângerătura
plural
  • sângerături
  • sângerăturile
genitiv-dativ singular
  • sângerături
  • sângerăturii
plural
  • sângerături
  • sângerăturilor
vocativ singular
plural

sângerătură

etimologie:

  • Sângera + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09