16 definiții pentru sângeapă sângeacă sângeap


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂNGEÁPĂ, sângepe, s. f. (Reg.) Cinzeacă. [Var.: sângeáp s. n., sângeácă s. f.] – Din cinzeacă (modificat după sânge + apă).

SÂNGEÁPĂ, sângepe, s. f. (Reg.) Cinzeacă. [Var.: sângeáp s. n., sângeácă s. f.] – Din cinzeacă (modificat după sânge + apă).

SÂNGEÁPĂ ~épe f. rar (în trecut) Unitate de măsură a capacității (egală aproximativ cu 0,16 l). /Orig. nec.

sângeapă f. Mold. măsură de cincizeci de dramuri: m’așteaptă o sângeapă de pelin AL. [Și sângeac: alterare populară din cinzeacă].

SÂNGEÁCĂ s. f. v. sângeapă.

SÂNGEÁCĂ s. f. v. sângeapă.

SÂNGEÁP s. n. v. sângeapă.

SÂNGEÁP s. n. v. sângeapă.

SÎNGEÁCĂ s. f. v. sîngeapă.

SÎNGEÁPĂ, sîngepe, s. f. (Mold.) Cinzeacă. Ne-am dus și-am băut cîte-o sîngeapă de rachiu și, cînd ne-am întors la ogor, am găsit pe Ghiță Iuga cu carăle încărcate. SADOVEANU, P. M. 265. Moș Niron m-așteaptă c-o sîngeapă de pelin... și ce pelin!... ALECSANDRI, T. 1006. – Variante: sîngeáp (EMINESCU, L. P. 147) s. n., sîngeácă (DUNĂREANU, N. 103, HOGAȘ, M. N. 142) s. f.

cinzeácă f., pl. ecĭ (d. cin-zecĭ). Munt. Cin-zecĭ de dramurĭ de băutură din ocaŭa veche. Cănuță de lut: o cinzeacă pîntecoasă cu florĭ pe care o pipăise de atîtea orĭ degetele babeĭ (CL. 1910, 5, 544). Iron. Cin-zecĭ de anĭ: a trecut cinzeaca! – Pin met. (Mold.) sîngeacă, sîngeapă și sîngeap, pl. ece, epe. V. palicĭ.

1) sîngeáp, sîngeácă și sîngeápă, V. cinzeacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sângeápă (reg.) s. f., g.-d. art. sângépei; pl. sângépe

sângeápă s. f., g.-d. art. sângépei; pl. sângépe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂNGEÁPĂ s. v. cinzeacă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sîngeápă (-gépe), s. f. – (Mold.) Cinzeacă, vas de formă specială din care se bea rachiu. – Var. sîngeap. Origine îndoielnică. Se consideră în general ca der. de la cinzeacă, datorită unei deformări greu de admis și pe care Candrea o explică drept etimologie populară sau mai curînd o asociere glumeață a lui sînge și apă. Această explicație e mai puțin acceptabilă, deoarece o apropiere nu se poate face decît între sînge și „vin”, ultimul nefiind consumat niciodată în vasul numit sîngeapă. Sl. są sądŭ „vas” (Cihac, II, 3250 nu este probabil, cf. Byhan 332. Pare cuvînt oriental.

Intrare: sângeapă
sângeapă substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângea
  • sângeapa
plural
  • sângepe
  • sângepele
genitiv-dativ singular
  • sângepe
  • sângepei
plural
  • sângepe
  • sângepelor
vocativ singular
plural
sângeacă substantiv feminin
substantiv feminin (F78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângea
  • sângeaca
plural
  • sângeci
  • sângecile
genitiv-dativ singular
  • sângeci
  • sângecii
plural
  • sângeci
  • sângecilor
vocativ singular
plural
sângeap1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângeap
  • sângeapul
  • sângeapu‑
plural
  • sângepe
  • sângepele
genitiv-dativ singular
  • sângeap
  • sângeapului
plural
  • sângepe
  • sângepelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)