24 de definiții pentru sângeapă sângeap sângeacă singeap (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂNGEÁPĂ, sângepe, s. f. (Reg.) Cinzeacă. [Var.: sângeáp s. n., sângeácă s. f.] – Din cinzeacă (modificat după sânge + apă).

sângea sf [At: ALECSANDRI, T. 1, 555 / V: ~eap, ~eac, ~a sf, san~, sin~ / Pl: ~epe / E: ns cf cinzeacă] 1 (Mol și Buc) Cinzeacă (1). 2 Conținutul unei sângepe (1). 3 (Ban) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu aproximativ 1/8 de iugăr.

SÂNGEÁPĂ, sângepe, s. f. (Reg.) Cinzeacă. [Var.: sângeáp s. n., sângeácă s. f.] – Din cinzeacă (modificat după sânge + apă).

SÂNGEÁPĂ ~épe f. rar (în trecut) Unitate de măsură a capacității (egală aproximativ cu 0,16 l). /Orig. nec.

sângeapă f. Mold. măsură de cincizeci de dramuri: m’așteaptă o sângeapă de pelin AL. [Și sângeac: alterare populară din cinzeacă].

SÂNGEÁCĂ s. f. v. sângeapă.

SÂNGEÁP s. n. v. sângeapă.

SÎNGEÁPĂ, sîngepe, s. f. (Mold.) Cinzeacă. Ne-am dus și-am băut cîte-o sîngeapă de rachiu și, cînd ne-am întors la ogor, am găsit pe Ghiță Iuga cu carăle încărcate. SADOVEANU, P. M. 265. Moș Niron m-așteaptă c-o sîngeapă de pelin... și ce pelin!... ALECSANDRI, T. 1006. – Variante: singeáp (EMINESCU, L. P. 147) s. n., sîngeácă (DUNĂREANU, N. 103, HOGAȘ, M. N. 142) s. f.

2) sîngeáp și (maĭ vechĭ) singeáp m., pl. epĭ (turc. [d. pers.] sincab, syncab, sincef, veveriță cenușie; ngr. sendzápi, sîrb. sinğef). Veveriță cenușie (sciúrus cinéreus). S. n., pl. urĭ. Blană de veveriță cenușie (fr. petit-gris). Adj. (sîngeap, -eapă, pl. epĭ, epe). Cenușiŭ ca sîngeapu: pisicĭ singepe. V. vînăt, sur.

1) sîngeáp, sîngeácă și sîngeápă, V. cinzeacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sângeápă (reg.) s. f., g.-d. art. sângépei; pl. sângépe

arată toate definițiile

Intrare: sângeapă
sângeapă substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângea
  • sângeapa
plural
  • sângepe
  • sângepele
genitiv-dativ singular
  • sângepe
  • sângepei
plural
  • sângepe
  • sângepelor
vocativ singular
plural
sângeap1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângeap
  • sângeapul
  • sângeapu‑
plural
  • sângepe
  • sângepele
genitiv-dativ singular
  • sângeap
  • sângeapului
plural
  • sângepe
  • sângepelor
vocativ singular
plural
sângeacă substantiv feminin
substantiv feminin (F78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângea
  • sângeaca
plural
  • sângeci
  • sângecile
genitiv-dativ singular
  • sângeci
  • sângecii
plural
  • sângeci
  • sângecilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singeap
  • singeapul
plural
  • singepe
  • singepele
genitiv-dativ singular
  • singeap
  • singeapului
plural
  • singepe
  • singepelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sângeapă sângeap sângeacă singeap

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ne-am dus și-am băut cîte-o sîngeapă de rachiu și, cînd ne-am întors la ogor, am găsit pe Ghiță Iuga cu carăle încărcate. SADOVEANU, P. M. 265.
      surse: DLRLC
    • Moș Niron m-așteaptă c-o sîngeapă de pelin... și ce pelin!... ALECSANDRI, T. 1006.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cinzeacă (modificat după sânge + apă).
    surse: DEX '09