RĂZUITOARE, răzuitori, s. f. 1. Răzătoare. Morcovi rași pe răzuitoare. PISCUPESCU, O. 323. 2. Unealtă cu care se curăță sau se răzuiesc diferite obiecte. Ceea ce rămîne lipit de covată se rade cu răzuitoarea. PAMFILE, I. C. 197. ♦ Mașină cu care se curăță bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de tîrnăcop mic sau de sapă cu care se curăță de noroi sau de gheață drumul în locurile unde se întretaie cu calea ferată.