RĂZOR², răzoare, s. n. 1. Arc mare de trăsură. Avea porci la îngrășare, două vaci cu lapte, căruță pe răzoare. SLAVICI, O. I 139. Pe ulița mare e o circulație vie, o neîntreruptă fîșîitură de roate pe răzoare. CARAGIALE, O. I 286. 2. Drug de oțel ascuțit la un capăt, folosit la facerea găurilor în gheață în vederea pescuitului cu năvodul, iarna.