RĂZNI, răznesc, vb. IV. Refl. (Popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de»; despre vite) A se pierde, a se depărta (de cîrd sau de turmă); (despre oameni) a se despărți, a se separa, a se izola de cineva; a se depărta, a pleca dintr-un loc, a se înstrăina; a se răzleți. De frica ocnei s-a răznit Și-i dus de-atunci. COȘBUC, P. I 130. Oleoleo, frate răzneț, De cînd te-ai răznit de noi Ne-am făcut nouă feciori. TEODORESCU, P. P. 281. Ce te-a tras să te răznești Și să nu ne mai iubești. ALECSANDRI, P. P. 280.