răsuflat, -ă adj. Care șĭ-a perdut tăria fiind-că n’a fost ținut înfundat: vin răsuflat. Fig. Divulgat, ajuns la urechile lumiĭ: taĭnă răsuflată. Prea știut de toată lumea, banal: spirit răsuflat. Uzat de bun traĭ: un om răsuflat. Ĭeșit din curentu științeĭ: un savant răsuflat, o carte răsuflată.