RĂSTIGNIRE, răstigniri, s. f. 1. Faptul de a răstigni; crucificare. (Fig.) Printre această stearpă pădure se zărește cerbul, purtînd cu smerenie crucea răstignirii pe al său creștet, înfiptă în fața latelor sale coarne. ODOBESCU, S. III 59. 2. Cruce mare, de obicei de lemn, pusă la margine de drum, la intrarea într-un sat sau într-un loc de amintire. V. troiță.