RĂSPLĂTIRE, răsplătiri, s. f. Acțiunea de a răsplăti; (învechit) răsplată (pentru fapte bune sau rele). Tu, an nou ce ne vestești? Vii s-aduci patriei mele ca o dreaptă răsplătire, Pace, glorie, putere, libertate, fericire? ALECSANDRI, P. A. 87. Răsplătire vei lua La neîndurarea ta. CONACHI, P. 31. Celui bun trebuie să i se facă răsplătire spre pilda celui rău. GOLESCU, Î. 54.