RĂMUROS, -OASĂ, rămuroși, -oase, adj. (Despre arbori) Cu multe ramuri. Vezi arbori înalți, drepți, stufoși, rămuroși. STANCU, D. 13. De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau rămuroși. CĂLINESCU, E. 49. Perii au fost mari, înalți și rămuroși și plini de pere frumoase. RETEGANUL, P. II 31. ◊ (Prin analogie) La sanie e înhămat un cerb... cu coarne rămuroase. STANCU, D. 297. Împrejuru-ne s-adună... Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte. EMINESCU, O. I 101.