RĂMURAT, -Ă, rămurați, -te, adj. (Despre arbori) Cu ramuri numeroase; rămuros, ramificat. La răchita rămurată, Șade baba supărată. SEVASTOS, N. 166. Și de mers nu se oprea, Pîn’ ce-n cale nu zărea O sălcică rămurată Pe-un izvor rece culcată. ALECSANDRI, P. P. 135. ◊ Fig. Scoase... o piatră de smarand, mare și frumoasă, de strălucea verde și rămurată ca spicul crud al grîului. ODOBESCU, S. III 184.