RĂCORIT, -Ă, răcoriți, -te, adj. 1. (Neobișnuit) Care are o temperatură mai joasă decît cea obișnuită; care răspîndește răcoare; răcoros, răcoritor. Arbori nalți... răspîndeau o umbră răcorită și mirositoare. EMINESCU, N. 16. Vîntul răcorit, Din zbor, iată se oprește. ALECSANDRI, P. A. 190. 2. Fig. (Despre oameni) Calmat, potolit; p. ext. răzbunat. Ion era mulțumit acuma și răcorit, și nu se mai sinchisea de nimic. REBREANU, I. 40. Cînd se deșteptă, era răcorită. BOLINTINEANU, O. 459.