RĂCEALĂ, (rar) răceli, s. f. 1. Temperatură scăzută a aerului; frig. Păru înfiorată de răceala nopții. SADOVEANU, O. VII 165. ♦ Faptul de a fi sau de a da impresia că este rece la atingere; senzație de frig. Simt răceala picăturilor ca niște sfîrcuri de bici plesnindu-mi obrajii. BART, S. M. 15. O răceală ca de gheață se ridica în trupul lui Radu de la tălpi spre genunchi. VLAHUȚĂ, O. A. 133. 2. Fig. Lipsă de însuflețire sau de entuziasm; apatie, indiferență, nepăsare. Este mai ușor să te eliberezi de asprimile stilului, de slăbiciunea compoziției decît de răceala sufletească. V. ROM. decembrie 1953, 267. Se forța să fixeze cu răceală într-un cadru tehnic toate amănuntele pentru explicarea faptelor. BART, S. M. 77. [Smărăndița] poate vrea să puie răceală între noi. BOLINTINEANU, O. 341. 3. Boală, adesea cu caracter epidemic, care se localizează pe căile respiratorii, pe tubul digestiv sau pe sistemul nervos central. V. gripă. Ș-apoi, pînă vine mă-sa, prinde o răceală. GALAN, Z. R. 266.