Definiția cu ID-ul 972332:
Enciclopedice
RUTĂ subst. (plantă) < lat. ruta. 1. Rutea (17 B III 289); – N. (16 B I 85); – țig. (16 B I 43). 2. Rutaș boier, 1437 (Ț-Rom 177; AO XVII 289).
Exemple de pronunție a termenului „rută” (27 clipuri)
Clipul 1 / 27