rusism sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: rus¹ + -ism] Termen, expresie sau construcție specifică limbii ruse, împrumutată fără necesitate de altă limbă și neadaptată la sistemul acesteia.

RUSÍSM, rusisme, s. n. Cuvînt sau expresie împrumutate din limba rusă (și neasimilate încă).

RUSÍSM s.n. Termen, expresie sau construcție specifică limbii ruse, împrumutată fără a fi necesar de o altă limbă. [Et. incertă].

RUSÍSM s. n. cuvânt, expresie etc. împrumutate din limba rusă și neasimilate. (< rus. rusizm)

RUSÍSM ~e n. Expresie sau cuvânt împrumutat din limba rusă. /rus + suf. ~ism

rusism n. vorbă rusească intrată în limbă. Rusismele datează dela întreita ocupare a Principatelor de către Ruși (în 1769, 1788 și 1806) și se rapoartă mai ales la nomenclatura militară și administrativă. Puține din aceste rusisme au rămas definitiv în limbă, cele mai multe dispărând odată cu ocupațiunile rusești.

*rusízm n. (d. Rus). Caracteru rusesc. Cuvînt de origine rusească.

rusism s. n., pl. rusisme

rusism s. n., pl. rusisme

rusísm s. n., pl. rusísme

RUSÍSM s. n. (< rus, cf. rus. rus’ + suf. -ism): termen, expresie sau construcție specifică limbii ruse, împrumutat(ă) fără a fi necesar(ă) de o altă limbă și neasimilat(ă). În limba română, circulă ca r. cuvintele: ciolovec, nazat, niznai și pașol (mai vechi), balșoi, davai, denghi, harașo și niet (mai noi).