RUSALIE, rusalii, s. f. 1. (La pl.; cu valoare de n. pr.) Sărbătoare religioasă creștină a pogorârii Sfântului Duh, cu străvechi origini mitologice, provenind din ritualuri de pomenire a morților, care cade la 50 de zile după Paști. 2. (În mitologia populară) Ființă fantastică, asemănătoare cu ielele, reprezentată ca o zână rea, care dezlănțuie furtuni, schilodește pe oameni sau le ia mințile. 3. (Entom.) Larvă acvatică a insectei Ephemeride Polingenia, care se găsește mai ales în Dunăre, constituind hrana principală a cegii; p. ext. efemeră. – Din sl. rusalija.

rusalie [At: COD.VOR. 186 / V: ~le sf, (înv) rosalii sfp / Pl: ~ii / E: vsl роусалиіа] 1 sfp Sărbătoare religioasă creștină în a 50-a zi după Paști. 2 sfp (Reg; îs) Strat de ~ii, stratul ~iilor (sau ~lelor), strada ~iilor, strodul ~iilor (sau ~lelor), sfredelul ~iilo Sărbătoare cu 24 de zile înainte de rusalii (1). 3 sfp (Rar) Rugăciuni care se fac cu trei zile înainte de sărbătoarea înălțarea Domnului. 4 sfp (În credințele populare) Zâne rele care dezlănțuie furtuni și schilodesc oamenii sau le iau mințile Si: drăgaice (13), iele. 5 sf (Ent) Efemeră (Ephemera vulgata).

RUSALIE, rusalii, s. f. 1. (La pl.) Sărbătoare religioasă creștină, cu străvechi origini mitologice, provenind din ritualuri de pomenire a morților, care cade la 50 de zile după Paști. 2. (În mitologia populară) Ființă fantastică, asemănătoare cu ielele, reprezentată ca o zână rea, care dezlănțuie furtuni, schilodește pe oameni sau le ia mințile. 3. (Entom.) Larvă acvatică a insectei Ephemeride Polingenia, care se găsește mai ales în Dunăre, constituind hrana principală a cegii; p. ext. efemeră. – Din sl. rusalija.

RUSALIE, rusalii, s. f. 1. (Numai la pl.) Sărbătoare religioasă creștină (care cade la 50 de zile după paști). Acu trei săptămîni, după rusalii. SEBASTIAN, T. 203. 2. (Mai ales la pl.; în basme și în mitologia populară) Ființe rele, care dezlănțuie furtunile sau zăpăcesc oamenii. V. iele, știmă. 3. (Entom.) Efemeră. Larvele de rusalii se găsesc întotdeauna în maluri, la o adîncime de 6-8 metri. ANTIPA, F. I. 248. Este de o mare importanță ca pescarul să aibă... cît de mari cantități de nadă, adică de larve de rusalii. id. P. 310. – Variantă: (1) rusale (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 166) s. f. pl.

RUSALIE ~i f. 1) la pl. Sărbătoare religioasă creștină care cade în a cincizecea zi după Paști. 2) la pl. Ființă mitologică cu chip de zână, care ia mințile oamenilor. 3) la pl. Ordin de insecte cu corp subțire și moale, care trăiesc în stare adultă doar câteva zile sau ore; efemeridă. 4) Insectă din acest ordin. [G.-D. rusaliei; Sil. -li-e] /<sl. rusalija

rusale sf vz rusalie

Rusalii f. pl. 1. pogorîrea sfântului Duh, a cincizecea zi după Paști, serbate aproape o săptămână: Sâmbăta Rusaliilor se împart pentru morți vase pline cu vin și mâncări încununate cu flori (datină foarte veche ce exista în Tracia și aiurea); 2. zine de ape și mai ales de aer cari deslănțuesc furtuni și răpesc uneori copii: l’au umflat Rusaliile; cucuveici, Iele sburlite și Rusaliile pocite AL.; 3. fig. și fam. femeie rea: du-te, rusalie, pe cea lume AL. [Slav. RUSALIIA, pentecostă (din lat. medieval ROSALIA, sărbătoarea rozelor): zinele cu acelaș nume erau venerate în săptămâna Rusaliilor (cf. rus. RUSALKY, zine de păduri și de ape)].

rusalii f. pl. râme ce se atârnă de undițele pescarilor: cega se hrănește mai ales cu rusalii. [Aceste larve apar ca insecte complete pe la ziua de Rusalii].

Rusáliĭ f.pl. (dalm. vsl. bg. rusalĭa, rusaliĭ, vsl. Rusalika, o sărbătoare a Slavilor păgînĭ, rus. rusálka, naĭadă, driadă, zînă, d. lat. rosalia, sărbătoarea rozelor, de unde și ngr. rusália). Sărbătoarea pogorîriĭ Sfîntuluĭ Duh (la 50 de zile de la Paște), care ține doŭă zile după calendar, ĭar la țară treĭ. (În Sîmbăta din aintea Rusaliilor se fac pe alocurea pomenĭ p. morțĭ, ĭar Duminica se împart ramurĭ de nuc la biserică). Zîne de ape și de pădurĭ care deslănțuĭesc furtunĭ și răpesc copiĭ. Sing. Femeĭe rea: du-te, rusalie, pe ceĭa lume! (Al.). Vetrice (fiind-că apare pe la Rusaliĭ). – În L. V. și Rosaliĭ. În vest Rusale, f. pl. (sîrb. Rusalje, -ljĭ). V. strat 2 și drăgaĭcă.

rusalie (zână rea; larvă) (desp. -li-e) s. f., art. rusalia (desp. -li-a), g.-d. art. rusaliei; pl. rusalii, art. rusaliile (desp. -li-i-)

rusalie (zână, gâză) (-li-e) s. f., art. rusalia (-li-a), g.-d. art. rusaliei; pl. rusalii, art. rusaliile (-li-i-)

rusalie (zână, gâză) s. f. (sil. -li-e), art. rusalia (sil. -li-a), g.-d. art. rusaliei; pl. rusalii, art. rusaliile (sil. -li-i-)

Rusalii (sărbătoare) s. propriu f. pl., art. Rusaliile (desp. -li-i-)

RUSALIE s. v. efemeră.

rusalie s. v. EFEMERĂ.

RUSALII s. pl. v. iele.

rusalii s. pl. v. IELE.

rusalie, rusalii s. f. 1. (La pl.) Sărbătoare religioasă creștină, prăznuită la a 50-a zi după Paști; Pogorârea Duhului Sfânt, Duminica mare. ♦ (Rar) Rugăciuni care se fac cu trei zile înainte de sărbătoarea Înălțarea Domnului. 2. (La pl.) Zâne rele care, în credințele populare, dezlănțuie diferite calamități naturale și îi schilodesc pe oameni; iele, (reg.) misirici. [Var.: rusale, (înv.) rosalii s. f. pl.] – Din sl. rusalija.