8 definiții pentru ruptor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUPTOR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.
RUPTOR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruptor sn [At: EC. TEHN. I, 178 / Pl: ~oare / E: fr rupteur] Întrerupător folosit la motoarele electrice, la comutarea circuitelor electrice etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUPTOR, ruptoare, s. n. Întrerupător electric al cărui element de contact se găsește în poziție de repaus cînd este închis circuitul electric în care este montat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPTOR s.n. Întrerupător electric comandat la distanță, al cărui element mobil de contact are ca poziție de repaus poziția corespunzătoare închiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPTOR s. n. întrerupător care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata exercitării unei comenzi din exterior. (< fr. rupteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ruptor s. n., pl. ruptoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ruptor s. n., pl. ruptoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ruptor s. n., pl. ruptoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ruptor, ruptoaresubstantiv neutru
- 1. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- rupteur DEX '09 DEX '98 DN