4 definiții pentru runculeț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

runculeț sn [At: (a. 1801) ȘTEFANELLI, D. C. 292 / Pl: ~e / E: runc1 + -uleț] 1-2 (Reg; șhp) Runc1 (1) (mai mic).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

runculéț s. n., pl. runculéțe

Intrare: runculeț
runculeț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • runculeț
  • runculețul
  • runculețu‑
plural
  • runculețe
  • runculețele
genitiv-dativ singular
  • runculeț
  • runculețului
plural
  • runculețe
  • runculețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)