10 definiții pentru ruminație
Explicative DEX
RUMINAȚIE, ruminații, s. f. (Rar) Rumegare. – Din fr. rumination, lat. ruminatio.
RUMINAȚIE, ruminații, s. f. (Rar) Rumegare. – Din fr. rumination, lat. ruminatio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruminație sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr rumination] 1 Rumegare. 2 (Fig) Frământare a unor idei obsedante.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUMINAȚIE s.f. 1. Rumegare. 2. (Fig.) Frămîntare a unor idei obsedante. [Gen. -iei, var. ruminațiune s.f. / < fr. rumination, lat. ruminatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUMINAȚIE s. f. 1. ruminare, rumegat. 2. impulsiune de meditare nesfârșită, obositoare, pe o singură temă; persistență a unor idei, planuri obsedante. (< fr. rumination, lat. ruminatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RUMINAȚIUNE s.f. v. ruminație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ruminație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. ruminația (desp. -ți-a), g.-d. art. ruminației; pl. ruminații, art. ruminațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ruminație (rar) (-ți-e) s. f., art. ruminația (-ți-a), g.-d. art. ruminației; pl. ruminații, art. ruminațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ruminație s. f. (sil. -ți-e), art. ruminația (sil. -ți-a), g.-d. art. ruminației; pl. ruminații, art. ruminațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RUMINAȚIE s. v. rumegare, rumegat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ruminație s. v. RUMEGARE. RUMEGAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ruminație, ruminațiisubstantiv feminin
- 2. Frământare a unor idei obsedante. DN
etimologie:
- rumination DEX '09 DEX '98 DN
- ruminatio DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.