6 definiții pentru rumeniu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUMENÍU, -ÍE, rumenii, adj. Roșiatic. – Rumen2 + suf. -iu.

RUMENÍU, -ÍE, rumenii, adj. Roșiatic. – Rumen2 + suf. -iu.

rumeniu, ~ie sn, a [At: DELAVRACEA, T. 25 / Pl: ~ii / E: rumen2 + -iu] 1-2 Trandafiriu.

RUMENÍU, -ÍE, rumenii, adj. Roșiatic. Lumina lunii se schimbă în polei rumeniu. DELAVRANCEA, T. 25. Vrăbiile ciripeau în merii cu bobocii rumenii. La TDRG. ◊ (Substantivat) I se păru mai tînără și mai frumoasă în rumeniul zorilor. CAMILAR, N. II 386.

RUMENÍU ~e (~i) Care are culoare roșiatică; cu nuanță rumenă. /rumen + suf. ~iu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rumeníu adj. m., f. rumeníe; pl. m. și f. rumeníi

rumeníu adj. m., f. rumeníe; pl. m. și f. rumeníi

Intrare: rumeniu
rumeniu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeniu
  • rumeniul
  • rumeniu‑
  • rumenie
  • rumenia
plural
  • rumenii
  • rumeniii
  • rumenii
  • rumeniile
genitiv-dativ singular
  • rumeniu
  • rumeniului
  • rumenii
  • rumeniei
plural
  • rumenii
  • rumeniilor
  • rumenii
  • rumeniilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)