RUMEGĂTOR, -OARE, rumegători, -oare, adj. (Despre animale) Care rumegă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Ordin de mamifere avînd conformația dinților și stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare. Verde, luțerna nu se dă la vitele cornute, boi și oi – rumegătoare – căci acestea o mănîncă fără a o mesteca. PAMFILE, A. R. 150. Gălbaza e o boală foarte primejdioasă, o capătă rumegătoarele. ȘEZ. III 147.