11 definiții pentru rumeguș

RUMEGÚȘ s. n. (Colectiv) Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. -uș.

RUMEGÚȘ s. n. (Colectiv) Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. -uș.

RUMEGÚȘ s. n. (Cu sens colectiv) Particule mici de lemn, asemănătoare cu tărîțele, produse prin tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). Pentru ocrotirea peștelui este oprit:... aruncarea în apă a rumegușului de lemn sau a gunoaielor. B. O. 1953, 39.

RUMEGÚȘ s. rumegătură, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărâțar, tărâță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)

RUMEGÚȘ n. Deșeuri de lemn, provenite din tăierea acestuia cu ferăstrăul. /a rumega + suf. ~uș

rumegúș n., pl. urĭ. Sud. Rumegătură. – Și -ăguș (est).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

RUMEGUȘ s. rumegătură, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărîțar, tărîță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

rumeguș, rumegușuri s. n. (intl.) individ de cea mai joasă speță.

Intrare: rumeguș
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeguș
  • rumegușul
  • rumegușu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rumeguș
  • rumegușului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)