10 definiții pentru rumegătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.

RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.

rumegătu sf [At: BIBLIA (1688), 136 2/42 / V: (îrg) ~măg~, (reg) rugumă~, rugumet~, rămăg~, rugamă~ / Pl: ~ri / E: rumega + -tură] 1 Hrană rumegată (1) Si: (înv) rumegală. 2 (Reg) Stomac (1). 3 Rumeguș (1).

RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Hrană rumegată. 2. Rumeguș, Roțile călcară pe pămînt moale, cu rumegătură de lemn și așchii. C. PETRESCU, Î. II 201.

rumegătúră f., pl. ĭ. Lucru rumegat. Fărmăturile de lemn care cad cînd taĭ cu ferăstrău. – În nord și rugumătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rumegătúră s. f., g.-d. art. rumegătúrii; pl. rumegătúri

rumegătúră s. f., g.-d. art. rumegătúrii; pl. rumegătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUMEGĂTÚRĂ s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărâțar, tărâță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)

RUMEGĂTU s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărîțar, tărîță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)

Intrare: rumegătură
rumegătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumegătu
  • rumegătura
plural
  • rumegături
  • rumegăturile
genitiv-dativ singular
  • rumegături
  • rumegăturii
plural
  • rumegături
  • rumegăturilor
vocativ singular
plural