6 definiții pentru rulură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RULÚRĂ, ruluri, s. f. Defect de creștere al arborilor, care constă în apariția uneia sau mai multor crăpături în formă de segment de cerc de-a lungul unui inel anual, pe o porțiune sau pe întreaga lungime a acestuia. – Din fr. roulure.

RULÚRĂ, ruluri, s. f. Defect de creștere al arborilor, care constă în apariția uneia sau mai multor crăpături în formă de segment de cerc de-a lungul unui inel anual, pe o porțiune sau pe întreaga lungime a acestuia. – Din fr. roulure.

rulu sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr roulure] Boală a arborilor constând în dezlipirea straturilor lemnoase.

RULÚRĂ s.f. Boală a arborilor constând în dezlipirea straturilor lemnoase; crăpătură inelară. [< fr. roulure].

RULÚRĂ s. f. boală a arborilor constând în dezlipirea staturilor lemnoase; crăpătură inelară. (< fr. roulure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rulúră s. f., g.-d. art. rulúrii; pl. rulúri

rulúră s. f., g.-d. art. rulúrii; pl. rulúri

Intrare: rulură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rulu
  • rulura
plural
  • ruluri
  • rulurile
genitiv-dativ singular
  • ruluri
  • rulurii
plural
  • ruluri
  • rulurilor
vocativ singular
plural