2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ruliu sn [At: BOLINTINEANU, O. 270 / V: (înv) ruli / E: fr roulis] Mișcare alternativă de înclinare a unei nave în jurul axei sale longitudinale Si: legănare.

RULÍU, ruliuri, s. n. Oscilație de înclinare a unei nave în jurul axei sale longitudinale, provocată de acțiunea valurilor înalte, când direcția de înaintare a navei este paralelă cu valurile. [Acc. și: rúliu] – Din fr. roulis.

RULÍU, ruliuri, s. n. Oscilație de înclinare a unei nave în jurul axei sale longitudinale, provocată de acțiunea valurilor înalte, când direcția de înaintare a navei este paralelă cu valurile. [Acc. și: rúliu] – Din fr. roulis.

RULÍU s. n. (În opoziție cu tangaj) Mișcare alternativă de înclinare a unei nave sau a unei aeronave în jurul axei sale longitudinale; legănare. Se leagănă dublu, ca pe-un vas bîntuit de îndoită furtună; ruliu și tangaj. C. PETRESCU, Î. II 191. – Variantă: (învechit) rulí (BOLINTINEANU, O. 270) s. n.

RULÍU s.n. Mișcare alternativă de aplecare la dreapta și la stânga a unui avion, a unei nave. [Pron. -liu. / < fr. roulis].

RULÍU s. n. balans în jurul axului longitudinal al unei (aero)nave, sub influența unei forțe perturbatoare. (< fr. roulis)

RÚLIU ~ri n. Balansare a unei nave (maritime sau aeriene) în jurul axei sale longitudinale. /<fr. roulis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rulíu s. n., art. rulíul; pl. rulíuri

rulíu s. n., art. rulíul; pl. rulíuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RULIU mișcare oscilatorie a aeronavei sau a unui parașutist în cădere liberă, în jurul axei longitudinale, manifestată prin balansare.

Intrare: ruliu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruliu
  • ruliul
  • ruliu‑
plural
  • ruliuri
  • ruliurile
genitiv-dativ singular
  • ruliu
  • ruliului
plural
  • ruliuri
  • ruliurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ruliu
substantiv neutru (N49)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruliu
  • ruliul
  • ruliu‑
plural
  • ruliuri
  • ruliurile
genitiv-dativ singular
  • ruliu
  • ruliului
plural
  • ruliuri
  • ruliurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)